Știința, o prismă a emoțiilor la Școala de Vară de la Măgurele

Experiența Școlii de vară se apropie de final, iar pregătirile pentru seara festivă își accelerează ritmul. Elevii împart penultima zi între prezentări, piese de teatru și teme de cercetare, ascunzând sub o expresie ușor tensionată nostalgia despărțirii. La micul dejun, toate figurile exprimau aceeași îngrijorare: „Plecăm?”.

De ce regret? De ce tristețe? Ce au trăit acești tineri printre qubiti, lasere și acceleratoare de particule, în institute radiind de noi informații, de experiențe, de oameni noi? S-au hrănit exclusiv din pasiunea lor pentru știință, ori emoțiile sunt dedicate amintirilor frumoase, pe care le vor strecura în geamantan în ultima zi de școală? 

Ca să găsim răspunsul, să aruncăm o privire în jurnalul unei eleve care nu a pierdut nicio ocazie de a imortaliza momentele hilare, emoționante, uneori chiar solemne din cadrul activităților.

„ Ziua 1: Uups! Cămin?

Școala de vară de Știință și Tehnologie – Măgurele, 21 aug. – 4 sept. 2021. Am ajuns la Măgurele relativ devreme, așa că am fost de față când ceilalți elevi s-au cazat în cămin. Abia le așteptam reacțiile, care de care mai caraghioase. Fețe confuze: „Sigur am nimerit unde trebuie?”, fețe uimite: „Ăsta e căminul?”, expresii dezaprobatoare: „Eu nu stau aici!!! Unde e televizorul? Dar fotoliul confortabil?”. Ai pat, dacă mă întrebi pe mine… Nu-i suficient?

În fine, au urmat figuri resemnate când s-a constatat că totul era curat, iar noi, elevii Școlii de vară, am început experiența vieții de „studenți înainte de vreme”. 

În aceeași zi, a avut loc împărțirea pe echipe: Alpha, Beta, Gamma, Delta. Ne-am primit studenții coordonatori și am intrat oficial „pe semnătură” (citat: Ștefan Galin, coordonator echipa Alpha). A urmat o seară de intercunoaștere. În amfiteatrul Facultății de Fizică, am filosofat despre noi și pasiunile noastre. Au urmat stingerea și o nouă zi, evident!

Ziua 2: Prima competiție între echipe

De dimineață, micul dejun servit la Restaurant Măgurele – foarte bun. Urmează activități de socializare, program de consiliere, prânzul, iar după-amiaza: Treasure Hunt.

Stai, ce? Echipele au fost adunate/ fluierate rapid, deplasate către stația auto și… introduse la conservă în autobuzul 426. Către Grădina Botanică din București!

Cele patru echipe și-au exersat capacitățile de orientare, căutare, viteză și cooperare, încercând să obțină întregul kit de supraviețuire în caz de cutremur, ascuns în Grădină și păzit de niște coordonatori „fioroși”. În cinci cuvinte: Treasure Hunt a fost epic!!!

Ziua 3: Deschiderea oficială 

Deșteptarea, micul dejun, la sala de festivități în pas alergător: organizatorii vor ține deschiderea oficială. Doi cercetători (cum altfel?), Bogdan Popovici (IFIN-HH) și Dragoș Tătaru (INFP), ne-au prezentat scopul, programul și regulamentul Școlii de vară. Am aflat despre patru misiuni pe care echipele trebuie să le îndeplinească în timpul competiției și, stupoare, despre momentul artistic pe care îl avem de pregătit, despre steagul echipei, un imn al echipei și, pe deasupra, o prezentare finală a temelor de cercetare. Ce de lucruri de rezolvat!!! 

A urmat un curs, apoi prima întâlnire cu mentorii.

Ziua 4: Arduino – programare. Quantum Odyssey

Ce am programat pentru azi este să nu vă spun nimic. Secretele Arduino rămân secrete. Dacă vreți să le descoperiți, singura soluție este să vă înscrieți la ediția a V-a a Școlii de Vară. O să-mi mulțumiți! (Secret: singurul secret de aici este că nu mă pricep la programare. Deloc!)

Ziua 5: Vizita la institute

După activități de cercetare, au urmat vizite la institutele de pe platforma Măgurele. Pe rând, echipele au intrat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM), Institutul Național pentru Fizică și Inginerie Nucleară – Horia Hulubei (IFIN-HH), Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP), Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser (CETAL), Institutul de Științe Spațiale (ISS) și Institutul Național pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației (INFLPR). O mulțime de lucruri de văzut și o groază de lucruri de înțeles! Cel mai puternic laser din Europa,  tăierea, sudarea și modelarea 3D cu un fascicul laser, depunerea de microfibre de polimer, toate sunt mai mult decât suficiente ca să te lase cu gura căscată. Pentru unii, a fost un vis împlinit, pentru alții, o experiență la care nici nu îndrăzneau să viseze, însă cu siguranță toți elevii au fost încântați de complexitatea și abundența informațiilor oferite cu generozitate pe tot parcursul turului institutelor. Majoritatea, printre care și eu, nu spera să ajungă vreodată atât de aproape de aceste tehnologii atât de complexe și nu ușor de manevrat. 

Bineînțeles, nici glumele nu au întârziat să apară. Am căzut cu toții de acord că „ la infâlpâr a fost mișto!” (vezi INFLPR).

FFWD Ziua 9: București, here we come!

Derulăm povestea pe repede înainte și ajungem direct la ziua 9: un tur al Centrului Vechi al Capitalei, alături de studenții Facultății de Geografie, cu opriri la Banca Națională, Muzeul Național de Istorie, Hanul lui Manuc, Palatul C.E.C., Teatrul Național București. Să nu uităm de statuia lui Carol I și de complexul monumental Memorialul Renașterii (mai cunoscut drept „Cartoful din țeapă”). Nu am ratat, desigur, o plimbare pe Calea Victoriei – ce poate fi mai interesant decât să vezi un grup de cel puțin 70 de persoane deplasându-se cu mare stil prin mijlocul bulevardului? Cred că le-am oferit ceva spectacol bucureștenilor („Ăștia trebuie să fie vreo delegație din India!”- un trecător).

În ultimă instanță, pentru o pauză binemeritată, AFI Cotroceni a primit umila noastră vizită care, pot garanta, i-a umflat buzunarul cu o sumă frumușică. Deranjați de timpul prea scurt alocat shopping-ului, ne-am înghesuit (din nou) în mijlocul de transport public, spre disperarea celorlalți călători. Avansam prin traficul bucureștean către patul, acum binevenit, al căminului…

Ziua 10: În ritm alert

Fie că ne place sau nu, ziua de luni mereu apare după week-end. Astfel că, în loc să ne tragem pătura peste cap și să zvârlim ceasul deșteptător, ne-am târât jos din pat, apoi pe scări, apoi prin parc și, într-un final, în sala de mese. Cafeaua a fost la mare căutare, iar la cursul ce a urmat, capetele se odihneau pe speteaza scaunelor… nu foarte discret. După masa de prânz ne-am mai înviorat, conștienți de munca uriașă pe care încă trebuie să o depunem: cele patru misiuni, temele de cercetare, momentul artistic…Bruh!

Ziua 13: Emoții și momente de blanc

Penultima zi… De dimineață, am alergat la temele de cercetare, care ne solicită atenția. Am pregătit materiale și prezentări, am finisat lucrări, exersând apoi pentru momentul artistic. Urmează seara festivă, iar toate echipele își doresc să câștige. Am muncit, am îndeplinit misiunile, suntem nerăbdători să vedem rezultatele. Până atunci, însă, privim numai cum se amenajează scena, șoptim nervos pe la urechile prietenilor scenariul piesei de teatru. În adâncul inimii, toți dorim să ne eliberăm de povara așteptării, care ne golește creierele de gânduri, lăsând în urmă pagini albe de materie cenușie.

Ziua 14, ora 00:02:  Cu viteza luminii

Fiecare „moment” a venit și a trecut, iar elevii au dat tot ce aveau mai bun. Au fost reprezentații unice, misterioase sau comice, toate frumoase și demne de aplauze. Provocările, jurizate numai în parte, au adus și mai mult suspans în context. Atmosfera s-a încins, coordonatorii ne-au încântat și ei cu talentele lor. Susținându-ne, încurajând, emoționați și fericiți, prieteni indiferent de echipă, ne-am distrat la ceea ce s-a transformat într-un festival al oamenilor de știință deveniți artiști. În timp ce aplaudam, cântând alături de cei de pe scenă, în minte ni s-a strecurat gândul ultimei zile a Școlii de vară. Printre adrenalină, zâmbete și clipe de extaz, și-a făcut loc și umbra apropiatei despărțiri.”

Acest scurt jurnal cuprinde o sumă de amintiri pe care și le-au construit cercetătorii în devenire pe toată perioada Școlii de Știință și Tehnologie de la Măgurele. Acestea sunt vibrațiile de care pleacă încărcați, nerăbdători să-și împărtășească experiențele, să recomande și altora Școala de vară și, de ce nu, poate nutrind dorința de a reveni la Măgurele, pentru a se bucura de experiențe unice, inedite la fiecare nouă ediție. 

De ce, în viață, cele mai frumoase momente zboară cu viteza luminii?

Acest articol a fost realizat în cadrul Școlii de vară de Știință și Tehnologie 2021, la tema Comunicarea Științei. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: